Program funcționare: Lu: Închis; Ma-Du: 09:00 - 18:00

Nemesis de la Apulum

Nemesis3Nemesis4În primăvara anului 2011, cu prilejul lucrărilor de refacere a infrastructurii din interiorul cetătii Alba Carolina, pe parcursul unor cercetări arheologice preventive desfășurate în imediata apropiere a porții a IV-a, pe la 1,5 m adâncime, față de cota actuală din zonă, au fost descoperite urmele unui posibil complex religios de epocă romană, format dintr-un edificiu de formă dreptunghiulară care pare să corespundă caracteristicilor unui templu dedicat zeului Mithras. Orientat aproximativ est-vest, acest edificiu avea pe latura scurtă de est, adosată o cameră cu dimensiunile de cca.3×4 m, în care au fost descoperite pe parcursul cercetărilor, două monumente dedicate zeiței Nemesis, respectiv o placă votivă dedicată, cel mai probabil zeului Marte.

Această încăpere (templu? / cameră sacră?) a fost foarte bogată în ceea ce priveşte inventarul arheologic, fiind descoperite  un altar, cu inscripţia foarte bine păstrată, dedicat zeiței Nemesis de doi dedicanți Marcus Vibius Verinus (evocatus = veteran militar rechemat să servească în cadrul Legiunii a XIII-a Gemina) și Quintus Valerius Felicianus (salariarius = subofițer roman din cadrul Legiunii a XIII-a Gemina), aceleași două personaje dedicând și o statuetă reprezentând pe Nemesis, din marmură albă, după cum reiese din inscripția realizată pe două rânduri la baza statuii; a mai fost descoperită o placă votivă care reprezenta un personaj în echipament militar (cu analogii în reprezentarea zeului Marte), fiind dedicată de un personaj ce are atributul secunda rudis (ceea ce ne duce spre ipoteza ca dedicantul ar putea fi un fost instructor de gladiatori venit special în castru pentru a antrena militarii legiunii  XIII-a Gemina). În spatele altarului votiv dedicat zeiței Nemesis și descoperit căzut spre est, cu inscripția în jos, a fost descoperit și o plintă de monument, placa de formă paralelipipedică putând fi interpretată ca plintă/soclu pentru altarul votiv amintit. Este posibil ca trei piese descoperiteîn această încăpere să fi avut o aranjare/dispunere inițială cu caracter cultic: la baza fiind așezată plinta, peste care s-a așezat monumentul(altarul) dedicat zeiței Nemesis, iar pe acesta utilizat ca și bază de monument să fie așezată statuia zeiței Nemesis. Camera avea 2,80m lăţime şi 4m lungime, grosimea zidurilor fiind de 0,80m.

Neexistând la data cercetărilor posibilitatea susținerii financiare a întregii cercetări arheologice pentru acest obiectiv, pe parcursul realizării proiectului de reabilitare a infrastructurii rutiere din această zonă, au fost înregistrate descoperirile arheologice efectuate la acest nivel, fiind recuperate și mai-sus menționatele artefacte care în prezent se află în proces de investigare științifică pentru conservarea acestora dar și pentru realizarea interpretărilor istorice sau de artă pe care piesele le comportă, în cadrul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia.

Nemesis2Descoperirile din acest punct pun problema realizării unui proiect nou de cercetare și punere în valoare a întregului complex de cult care se află localizat în acest punct, și care ar susține elementul de continuitate a manifestărilor religioase și de cult pe parcursul a aproape 2000 de ani, în colțul de sud-vest al fostului castru roman, suprapus ulterior de cetatea medievală și înglobat în fortificația bastionară în secolul XVIII.

În ce privește statueta zeiței Nemesis, aceasta este realizată din marmură albă și deținea la momentul descoperirii urme de pictură roșie pe faldurile și muchiile vestmantului. De asemenea, coafura şi diadema de pe cap au urme de pictură cu roşu. Zeița a fost reprezentată stând în picioare, cu mâna dreaptă prinzându-și vestmântul la piept. Piesa este finisată şi pe partea posterioară, dar nu la același nivel de lustruire vizibil pe partea anterioară. Din piesa originală lipseşte mâna stângă, în care zeiţa ţinea unitatea de măsură pentru păcate.

Zeiţa, considerată „patroana“ gladiatorilor,  apare însoţită de un grifon, animal mitologic, cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. Statuia zeiței se remarcă şi prin expresivitatea feţei, coafura deosebită şi diadema purtată pe cap, dar şi elementele foarte exact redate ale anatomiei corpului şi ale îmbrăcăminţii. În perioada romană această zeiță preluată din panteonul grec, este atât patroana gladiatorilor dar și a împăraților romani. Zeița Nemesis pedepsește orgoliul sau percepția omului că el își poate depăși condiția cosmică, ea asigurând echilibrul dintre bine și rău, dar totodată și aplicarea principiului “Nimic prea mult” /“Ne quid nimis”, ce apare pe frontispiciul templului zeiței din Delphi.

Cel mai probabil statuia a fost fabricată în perioada dintre sfârşitul secolului II şi începutul secolului III, posibil într-un atelier din Asia Mică. Analizele ce se vor efectua pe această statuie vor aduce noi date în interpretarea artistico-istorică a piesei.