Program funcționare: Lu: Închis; Ma-Du: 09:00 - 18:00

Organizarea Legiunii Romane

13gemLegiunea este unitatea cea mai temută a armatei romane, formată doar din cetățeni, organizarea acesteia se baza pe centurii de câte 80 oameni conduse de un centurion și un corp mic de subofițeri. Un număr de 6 centurii formau o cohortă, iar legiunea cuprindea 10 cohorte. Prima cohortă a fiecărei legiuni era formată dintr-un număr dublu de soldați – 960, iar următoarele 9 din câte 480 legionari. Mărimea unei legiuni era cifrată în jurul a 5280 soldați (la care se adaugă ofițerii si subofițerii), iar armata romană în timpul Principatului a avut permanent cel puțin 35 legiuni și un efectiv echivalent de trupe auxiliare (cohorte și ale), formate din oameni fără cetățenie romană, înrolați din rândul populațiilor cucerite de-a lungul timpului de către Roma.

Despre înrolarea în armata romană, majoritatea izvoarelor antice sugerează că soldații în legiune se înrolau în jurul vârstei de 20 ani, iar durata serviciului militar era de 25 ani. Deoarece prin înrolare în armata romană din perioada Principatului, se asigurau militarilor hrana, îmbrăcămintea și echipamentul militar, de asemenea servicii medicale permanente precum și o soldă constantă care de-a lungul timpului a crescut în funcție de interesele împăratului dar și de devalorizarea monedei.

Era cunoscută severitatea și disciplina din rândul legiunilor romane,unde orice abatere de la regulamentele militare din castrele legionare era aspru pedepsită, inclusiv cu pedepse corporale, diverse privațiuni sau retrogradări, dar și pedeapsa capitală (pentru cazuri de trădare, dezertare, abandonarea luptei fără ordin de retragere, s.a.m.d.). De asemenea, fiind interzisă căsătoria soldaților, pe parcursul serviciului militar, era totuși acceptat concubinajul, iar în situația apariției copiilor din aceste legături de durată, soldaților li se permitea să-și facă testamentul – ca singura modalitate prin care puteau să-și lase averea copiilor sau ”soției” nelegitime. Legalizarea căsătoriei era permisă doar după terminarea serviciului militar, iar în situațiile anterioare legalizării, deși legionarii romani beneficiau de cetățenia romană, copii acestora din relațiile de concubinaj, nu aveau cetățenia romană.

Sunt cunoscute de asemenea toate etapele înrolării militare, a perioadei de instrucție, apoi perioada serviciului militar deplin ( cu sarcinile zilnice numite corvezi, cu misiunile de luptă sau pază militară, cu misiunile administrative primite), astfel că  exista și posibilitatea promovării pe merite militare sau administrative, chiar ofițerii de bază ai legiunii – centurionii au fost mare parte din ei promovați din rândul soldaților cu experiență, cu virtuți militare deosebite și apreciați de către colegii lor.