Program funcționare: Lu: Închis; Ma-Du: 09:00 - 18:00

Stindardele legiunii a XIII-a Gemina

Camera stindardelor era locul sacru din Principia castrului legionar de la Apulum, unde erau depuse stindardele și însemnele Legiunii a XIII-a Gemina.

stindardCel mai important stindard al legiunii era vulturul (Aquila), iar purtătorul său era numit aquilifer. Realizată din argint (din acest motiv nu s-a păstrat niciunul până în zilele noastre), simbolul era reprezentat ca un vultur cu aripile deschise pus pe o placă dreptunghiulară cu numele legiunii (LEG XIIIGEM) și montate într-un stâlp solid de lemn. Centurionul cel mai respectat al legiunii (primus pilus), era principalul responsabil pentru siguranța simbolului imperial – aquila, a cărei pierdere în luptă sau în alte condiții ducea la desființarea legiunii.

Un alt simbol important pentru legiune era imago – steagul care reprezenta chipul împăratului, montat în mod asemănător aquilei. Purtătorul acestui stindard era un ofițer – centurion ce purta numele de imaginifer.

Denumirea generală pentru stindardele romane este Signum sau Signa Romanum,  ele fiind de fapt insigne militare de forma unor discuri sau seminluna montate pe un suport lung și rotund din lemn. La partea superioară signum-ul are o mână umană (manus), plasată într-o coroană de lauri. Numărul discurilor și insignelor militare creștea cu cât unitatea militară era mai decorată. Purtătorul acestui stindard era numit signifer, fiind un rang important în unitatea militară romană, el purtând peste echipamentul militar o blană de animal sălbatic (urs sau lup), ce avea capul cu colții la vedere, montat pe coiful imperial.

Cel mai apropiat steag al legiunii față de forma actuală a unui steag era vexillum-ul, care era de fapt o bucată pătrată de pânză vopsită în culoare legiunii (roșu) și pe care era brodat leul și numele legiunii (LEG XIII GEM) sau al cohortei din legiune. Flamura era montată și ea pe un mic băț de lemn care era legat la partea superioară a stâlpului/parului de lemn. De la modul de realizare a acestui stindard, s-au inspirat steagurile bisericii creștine de mai târziu (praporii zilelor noastre).

Alături de purtătorii stindardelor romane, se regăsesc și purtătorii de corn care dau semnalele de luptă (cornicen), grade militare care erau de mare demnitate în ierarhia unei legiuni.