Program funcționare: Lu: Închis; Ma-Du: 09:00 - 18:00

Tabăra militară romană: Castrul Legiunii a XIII-a Gemina

tabaraPentru că un soldat roman își petrecea cea mai mare parte în cazarmă (castrul legiunii sau alte fortărețe mai mici din teritoriul de acțiune al legiunii), este interesant de urmărit care sunt caracteristicile principale ale vieții cotidiene ale legionarilor. Astfel, cunoscut fiind faptul că perioadele campaniilor militare active erau întreprinse de regulă de primăvara până toamna, taberele de campanie (acele castre de marș, respectiv castra estiva) erau ridicate de soldați după reguli stricte, foarte bine definite de topografii,  inginerii și arhitecții militari. Pe timpul iernii, la finalul fiecărei campanii militare, trupele se retrăgeau în castre de iarnă (castra hibernia). Castrele permanente au fost construite după cucerirea unei regiuni noi și transformarea în provincie romană, caz cunoscut și în Dacia, unde în urma celor două războaie, începând din anul 106, Traian organizează provincia Dacia, stabilind aici, la Apulum castrul Legiunii a XIII-a Gemina. Toate fortificațiile militare gestionate de legiunea a XIII-a Gemina, au fost construite de soldații acestei legiuni, probabil și cu participarea altor unități militare auxiliare cantonate în Dacia.

Castrul de la Apulum ocupă aproximativ 21 ha, fiind un castru de dimensiuni normale pentru o legiune din secolul II, analogii apropiate în ce privește structura sa constructivă și a clădirii comandamentului legiunii (Principia), identificată arheologic în ultimii 3 ani, fiind localizate la Novae (Moesia  – Bulgaria de azi), la Carnuntum (Austria) sau la Lambesis (Tunisia).

Construit între anii 106-132 A.C., castrul Apulum a funcţionat în mod neîntrerupt, până la părăsirea Daciei de către administraţia romană (271-273 A.C.), adăpostind vreme de aproape 165 de ani aceeaşi legiune. Şi în cazul castrului de la Apulum, ca de altfel, la marea majoritate a castrelor din Dacia, se poate vorbi, iniţial, de o fază de pământ (106-128 – castra estiva). Primul din elementele sigure ce ilustrează faza de pământ a castrului a fost identificat şi cercetat în 1980 în apropierea laturii de sud. Este vorba de un val de pământ (agger) cu dimensiuni la baza de 8,70 m lungime şi 3,70 metri înălţime având în structură pământ şi pietriş. Descoperirea valului de pe latura de sud a fost completată şi are corespondent pe latura sud-vestică. Cercetările din arealul catedralei romano-catolice au surprins partea interioară a unui val de pământ roman, cu lăţimea de aproximativ 10 m. Descoperirea câtorva fragmente de materiale ceramice dacice par să confirme ipoteza că la construirea castrului ar fi putut fi folosită şi mână de lucru din rândul populaţiei autohtone dacice.

Ulterior, probabil înainte de anul 124, începe faza de construcţie a castrului din piatră (castra stativa), a cărui structură, respectiv componenţă, va rămâne aceeaşi până la părăsirea provinciei, suferind unele refaceri în vremea dinastiei Severilor (193-235). Castrul de la Apulum al legiunii a XIII-a Gemina a fost unul din castrele care s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea celor care guvernau provincia imperială, dezvoltarea sa fiind asociată şi existenţei a două oraşe (iniţial cu rang de municipiaMunicipium Aurelium Apulense şi Municipium Septimium Apulense şi apoi de colonia – Colonia Aurelia Apulensis, în Partoş; Colonia Nova Apulensis în jurul castrului) aflate în imediata sa apropiere, atestate documentar, epigrafic şi, nu în ultimul rând, arheologic.

Castrul pentru legiune se află pe un capăt de promontoriu, orientat vest-est, terminat înalt deasupra luncii râului Mureş.

Terenul pe care se afla castrul are o înclinare naturală principală de la vest la est şi înclinări secundare de la coamă spre sud şi nord (foarte importante pentru înţelegerea drenurilor de apă din castru). Drept urmare porta decumana se află pe latura de vest, respectând exact indicaţiile lui Hyginus.

Castrul cu zid de piatră are plan patrulater în formă de dreptunghi; dimensiuni 480 x 430 m; laturile lungi sunt orientate est-vest deci porta praetoria se află pe latura de est, cu privire largă spre valea Mureşului; se apropie ca tip de aşa numitele castra tertiata (după Hyginus), dar mai aproape de forma de pătrat.

In anul 2011, cu ocazia realizării proiectului de reabilitare urbană a infrastructurii din cetatea Alba Carolina, au fost efectuate săpături de salvare în următoarele puncte (după cum se poate observa din planul castrului): 1. praetentura dextra; 2. via principalis şi elemente de construcţii din jurul ei; 3. latus dextrum şi construcţii din spaţiul cercetat; 4. retentura dextra cu părţi dintr-un edificiu ce deținea si functia de loc de cult; 5. zidul de incintă de vest la sud de porta decumana cu turnurile de curtină; 6. principia: latura de est cu elemente de intrare; 7. principia: latura de nord cu colţul şi drumul de rond; 8. principia: latura de vest cu părţile din tabularium şi basilica; latura de sud cu părţi din tabularium, basilica şi atrium cu armamentarium.