Program funcționare: Lu: Închis; Ma-Du: 09:00 - 18:00

Viața soldaților romani de legiune

Pe lângă sarcinile de a construii fortificații stabile temporare sau permanente, în care erau încartiruiți soldații legiunii, aceștia participă și la celelalte lucrări de construcții menite să asigure căile de comunicații – drumurile romane provinciale, accesul pentru zonele de interes economic (precum zona minieră a munților Apuseni), sau lucrările edilitar-urbanistice ce au condus la dezvoltarea unor centre urbane importante ale Daciei (cazul orașului Apulum – cu cele două arii municipale atestate documentar: Municipium Aurelium Apulense, respectiv Municipium Septimium Apulense).

Însă sarcinile de muncă ale legionarilor nu scuteau pe nimeni de la etapele de instrucții permanente, sau de la corvezile militare zilnice din interiorul taberei militare. Acestea pleacă de la atribuțiile de pază și gardă a castrului și obiectivelor interioare (clădirea comandamentului, depozitele de alimente și armament, porțile castrului, inclusiv a celor 60 barăci militare ale centuriilor ce compuneau Legiunea), ajungând la sarcini zilnice de cele mai diverse: parade militare, antrenamente, prepararea hranei, întreținerea echipamentului și armamentului, curățenie a spațiilor publice, igiena corporală, sau repararea atelajelor de transport, hrănirea animalelor din unitate, etc.

Ziua obișnuită în castru debuta cu deșteptarea și strigarea apelului. Comandantul legiunii (legatus legionis/legatus augusti) sau un locțiitor al acestuia dădea ordinele de zi în interiorul Principiei – de la o tribună așezată pe una din laturile  basilicii, în timp ce camera stindardelor și aerarium-ul (camera tezaurului – plasată la subsolul camerei stindardelor), erau păzite permanent de legionarii de gardă sub comanda unui principales (subofițer). Apoi soldații, sub comanda superiorilor plecau la misiunile atribuite sau la sarcinile zilnice prevăzute în lista de serviciu. Bolnavii sau cei care aveau învoiri militare, erau scutiți de la sarcinile zilnice. Subofițerii cu atribuții administrative lucrau în birourile plasate de o parte și de alta a camerei steagurilor, birouri prevăzute cu instalații de încălzire centrală – hypocaustum, pentru a putea fi folosite permanent, inclusiv în perioadele reci. Ofițerii și subofițerii erau organizați în diverse confrerii, care după terminarea sarcinilor de serviciu se reuneau în cadrul cluburilor militare ce aveau loc în principia – fiind atestate acele scholae sau armamentaria – ca spații unde își desfășurau activități sau petreceau timpul liber ofițerii legiunii. Uneori, în castru aveau loc și ridicările în grad, dar și lăsarea la vatră (honesta missio – pe 7 ianuarie anual) a soldaților sau ofițerilor legiunii, precum și anumite rituri și ritualuri dedicate atât cultului imperial cât și anumitor zei adorați de militarii legiunii. În castrul de la Apulum sunt atestate cultele lui Serapis (zeu adorat îndeosebi în perioada împăratului Caracalla, care și-a luat din atributele acestuia), cultul zeiței Nemesis (zeița răzbunării deosebit de respectată de soldați), sau cultul lui Marte (zeul războiului), care aveau anumite încăperi cu destinația de sanctuar al acestor zei.